În acest an, conferinţa anuală a European Educational ResearchAssociation (EERA) s-a desfăşurat la Berlin, în parteneriat cu Freie Universitat. Am avut şansa de a prezenta o mică parte a proiectului „Proces educaţional optimizat în viziunea competenţelor societăţii cunoaşterii” (ID 25952), în numele celor 4 autori Laura Căpiţă (ISE), Silvia Făt (UNIBUC), Petre Botnariuc (ISE) şi Radu Jugureanu (SIVECO). Ne-am focalizat pe modul în care profesorii au aplicat la clasă cursul opţional „Învăţare pentru societatea cunoaşterii”, dat fiind faptul că lucrarea noastră a fost inclusă în programul Reţelei 3, Curriculum Innovation by Scools and Teachers. Programul a inclus două symposia cu tema Teacher’s Proffesional Development in Curriculum Design, în care s-au prezentat experienţe din Anglia, Irlanda, Olanda, Portugalia, România şi Scoţia. Au fost prezentări şi provocări ale moderatorilor, urmate de discuţii care au identificat puncte comune şi practici specifice legate de modul în care profesorii şi elevii lor pun în practică un curriculum. Au fost mai multe punctele comune, fiindcă peste tot, provocările cărora trebuie să le facă faţă profesorii sunt comparabile: adecvare la grupurile lor de elevi, colaborare cu alţi profesori, căutarea celor mai bune exemple şi analogii şi… mai mult decat atât. Trei aspecte au atras atenţia şi, aş spune, aprecierea celor peste 30 de participanţi la prezentarea lucrării noastre, intitulată Teacher’s Perceptions About Choosing Crosscurricular Topics as Part of School-based Curriculum: • matricea de continuturi, care a fost considerată un bun exemplu de dezvoltare a unui curriculum generativ (o schemă care se dezvoltă din mers în funcţie de interesele şi experienţele de cunoaştere ale celor implicaţi), un tip de curriculum din familia modelelor ecologice de proiectare curriculară; • suportul pe care tehnologia multi-touch îl poate oferi unui asemenea curriculum; • comportamentul, cel puţin declarat, al celor 120 de profesori investigaţi prin metoda focus grup, care a inclus demersuri deliberative, comunicare cu alţi profesori şi, nu în ultimul rând, asumarea rolului de persoană care învaţă. Mai ales ultimul punct a stârnit numeroase discuţii despre relaţia, deseori tensionată, dintre nevoia de creativitate profesională şi constrângerile birocratice. Starea de bine pe care o declanşează participarea la un asemenea eveniment tine de mulţi factori, dintre care aş menţiona în mod deosebit, sentimentul apartenenţei la o comunitate de preocupări, căutări şi, nu în ultimul rând, de probleme care urmează să fie abordate. Deschid o listă consistentă cu mulţumiri pe care le datorez: programului Grundtvig care a selectat aplicaţia mea şi a finanţat cea mai mare parte a cheltuielior de participare, la fel şi Institutului de Ştiinţe ale Educaţiei, echipei proiectului „Proces educaţional optimizat în viziunea competenţelor societăţii cunoaşterii” care a dat posibilitatea autorilor să adâncească demersul de cercetare a opiniilor profesorilor şi tuturor celor care au susţinut echipa de autori. Proiectul „Proces educaţional optimizat în viziunea competenţelor societăţii cunoaşterii” este implementat de Unitatea de Management a Proiectelor cu Finanţare Externă din cadrul Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului (UMPFE-MECTS) în parteneriat cu SIVECO Romania şi Universitatea Naţională de Apărare „Carol I” şi este cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013. Laura Căpiţă |